Cu doua saptamâni înainte de alegeri, campania electorala se încinge. Combatantii sau „persoanele de sprijin”, dupa caz, arunca în lupta artileria grea. Se dau lovituri puternice, se fac dezvaluiri, se pun pe masa documente. Într-o tara normala, institutiile „de resort” ale statului s-ar autosesiza numaidecât. La noi, totul ramâne la nivelul vorbelor.
Saptamâna a început în forta. Presedintele Traian Basescu a venit la „Nasul”, pe B1TV. Toata lumea se astepta ca seful statului sa-si manifeste îngrijorarea pentru atitudinea pe care o au fata de România agentiile de rating. Situatia este suficient de complicata, pentru ca întreaga clasa politica sa se concentreze asupra ei. Ei bine, dl Basescu s-a aratat poporului din alt motiv. Presedintele s-a referit la niste scenarii care se clocesc prin laboratoarele PSD-PC. Conform acestora, daca PSD câstiga alegerile si Traian Basescu nu-l desemneaza premier pe Mircea Geoana, social-democratii vor declansa din nou procedura de suspendare a presedintelui. Adica, PSD va reactiva „Grupul celor 322”, cu scopul de a pune la cale o noua „lovitura de stat”, ca sa folosim sintagma utilizata de seful statului. La B1, dl Basescu a vrut sa le transmita „prietenilor” sai ca este pregatit pentru un astfel de scenariu si ca e gata sa riposteze.
Geoana trece la amenintari
Mesajul prezidential a fost receptionat de „andrisant”. A doua zi, adica marti 11 noiembrie, Mircea Geoana a venit la „stirea zilei” si i-a declarat Gabrielei Vrânceanu-Firea ca, „daca PSD va câstiga alegerile, postul de prim-ministru îi va apartine acestui partid, si, la nevoie, vom fi gata sa impunem asta!”. Chiar daca au fost rostite de Geoana-cel-Moale, aceste cuvinte suna ca o declaratie de razboi.
Atac cu o piesa grea
Ca din întâmplare, în aceeasi seara, la „Nasul” a venit Ioan Talpes. Fostul sef al SIE a denuntat un adevarat „Triunghi al Bermudelor” creat de Adrian Nastase, Calin Popescu Tariceanu si Dinu Patriciu. Potrivit dlui Talpes, atât Guvernul Nastase, cât si Cabinetul Tariceanu au emis acte normative „dedicate” lui Dinu Patriciu, care l-au favorizat copios pe omul de afaceri. Astfel, a spus Ioan Talpes, în ziua de 24 octombrie 2003, printr-o Ordonanta de Urgenta, compania Rompetrol aflata în proprietatea lui Dinu Patriciu a fost scutita de plata unei datorii catre stat de 600 000 000 USD. Marinimia Guvernului Nastase a fost rasplatita de Patriciu cu 70 de milioane de dolari. O parte, zicea Ioan Talpes, a mers la partid, iar grosul s-a împartit între câtiva „baieti buni”, printre care se afla si Adrian Nastase. Ordonanta era semnata de premierul Nastase si contrasemnata de Mihai Tanasescu (ministru de finante, la ora aceea) si de Dan Ioan Popescu (ministru al economiei).
Ioan Talpes a venit la „Nasul” si a doua zi, miercuri 12 noiembrie. Subiectul a fost acelasi. Da data asta, dl Talpes a precizat ca „«centrarile» spre Patriciu au început din perioada Conventiei Democratice”. Atunci, Compania Rompetrol a trecut prin privatizare în proprietatea lui Dinu Patriciu. Tot atunci a fost abandonata cu o graba suspecta o investitie de 600 de milioane de dolari pe care România o facuse în Libia prin Rompetrol. Tara noastra mai avea de platit o rata de 100 de milioane de dolari si ar fi putut exploata un zacamânt de petrol evaluat la 7 miliarde USD.
Dupa scurta paranteza în care a prezentat trecutul „cederist” al afacerii, dl Talpes a revenit la epoca lui Adrian Nastase. Numele acestuia a fost rostit în legatura cu afacerea Rompetrol de suficiente ori, ca sa-l puna pe Mircea Geoana (coleg de partid, nu-i asa, cu Nastase) într-o situatie delicata si sa-i mai tempereze elanurile belicoase.
Misculatii la adapostul legii
Dezvaluirile lui Ioan Talpes au multe implicatii. Sigur, se vor gasi voci care sa întrebe de ce „iese pe piata” cu ele abia acum. Fostul sef al SIE a declarat miercuri la „Nasul” ca în calitatea lui de senator a facut trei interpelari legate de dedesubturile afacerii Rompetrol. Demersurile sale nu au avut niciun fel de consecinte. Cineva spunea ca în România se fura cu legea în mâna. Afacerea Rompetrol a beneficiat de acte normative emise de Guvern, prin care au fost driblate Constitutia, legile si bunul-simt. În aceste conditii, ne mai poate aparea anormala sintagma „coruptie fara corupti”? Matusa Tamara este un alibi perfect, iar pentru câteva amarâte de termopane din „Zambaccian” cine poate sa-i mai bata obrazul proprietarului?! Singurul care sufera este Mircea Geoana, care, saracul, îsi facuse niste planuri, o strategie de campanie, si se împiedica de ingineriile unor colegi de partid. Cum ar veni, se înarmase pâna-n dinti, si s-a trezit cu o sabie de lemn.

